Rapidul. Spiritul, Speranța și Titlul

Suntem în 2026 și gândul că am putea deveni campioni pentru a patra oară în istorie pare extrem de realist. Avem apropierea fizică față de prima poziție, încrederea președintelui Angelescu, manifestată încă din prima etapă şi, cel mai important, dorința suporterilor.Să ții cu Rapidul nu este pentru oricine, pentru ca ne lipsesc trofeele – 3 titluri, 13 cupe si 4 supercupe, cam acesta este bilanțul, însă nimeni nu vorbește şi despre faptul ca am terminat de 14 ori pe locul 2.

Spiritul

Frumusețea de a fi Rapidist nu este despre trofee, este despre pasiune, loialitate și mai ales despre a avea coloană vertebrală. Despre a fi curat și corect, despre a plânge şi a râde în același timp, despre oameni frumoși, simpli şi, mai ales, împotriva modelelor moderne la care aderă orice sărac cu duhul.

De-a lungul timpului am suferit enorm prin ligi inferioare din cauza sistemului. Atunci pur și simplu nu ținea de Rapid. Nu conta dacă faci ceva bine sau rău, erai împins la periferia diviziei, pentru ca ŞI sportul trebuia sa reflecte imaginea societății – armata, miliția, securitatea sunt stâlpii, iar clasa muncitoare, preoții si intelectualii erau încadrați în categorii care reprezentau pericole pentru sistem. S-a inventat lupta de clasă pentru a dezbina aceste categorii, dar, uneori, printr-o furtună perfectă, se poate crea un sistem în care indiferent de clasa sociala, de profesie sau de credință, totul devine un tot unitar. Rapid a fost un refugiu al nișei din societatatea civilă care gândea liber. Un avanpost al viitoarei democrații pe care toti o doreau, dar doar curajoșii din înaltul tribunei rapidiste o și strigau.

Speranța

Falimentul era aproape să ne ia speranța! Iar daca pierzi speranța poți spune ca ai pierdut Rapidul. Dar cine refuză o lupta bună? Nu Nebunii Frumoși ai Giuleștiului pentru care pasul înapoi poate fi doar din punct de vedere sportiv, niciodată în spirit. Așa ca speranța nu a murit, iar asta a însemnat că nici Rapidul nu va muri.

Sate, comune și fotbal în mocirlă pe coclauri, în locuri în care nu ne gândeam ca vom fi vreodată, iar cu toate astea noi am fost acolo pentru ei. Poate pentru că pentru a avea mereu speranță trebuie să refuzi realitatea. Realitatea creată de un sistem care anulează baraje, care poate avea echipe înființate direct în prima divizie, sau care permite unui club să aibă doua CIS-uri în același sezon.

Titlul

Paragraf care va fi completat rândul de Dobre & co, fiindcă spiritul şi speranța au nevoie, chiar dacă o dată la 3 decenii, şi de ingredientul Titlul.
Luptați să câștigați acest campionat, iar în timp ce voi veți purta medaliile, noi vă vom purta în suflet.

Hai, căpriorii!