OPINIE | Cine este măscăriciul ăsta?

S-a scris mult despre simulacrul de alegeri care i-au oferit lui Răzvan Burleanu al patrulea mandat în fruntea FRF. Dincolo de extinderea numărului de mandate pentru președintele care promitea în 2014 limitarea numărului de mandate la două rămâne grotescul momentului oferit de Burleanu la finalul Adunării Generale de la Casa Fotbalului.

După ce l-a împiedicat pe singurul contracandidat, Ilie Drăgan, să își expună ideile în fața Adunării Generale, Burleanu a avut o reacție incalificabilă la anunțarea rezultatelor. „Mulţumesc celor care mi-au scris, nu am putut să răspund tuturor. Am citit un singur mesaj, de la soţia mea. Fetiţa mea de 6 ani a întrebat: „Mami, cine e măscăriciul ăsta?”Jignindu-și de o manieră malignă adversarul care a obținut un total de cinci voturi, Burleanu și-a arătat fața răzbunătoare, incapabilă să accepte că FRF poate funcționa și altfel decât a făcut-o în ultimii 12 ani, adică pe persoană fizică.

În paranteză fie spus, Adunarea Generală a început cu mesajul de susținere al ilustrului Gianni Infantino, italianul ajuns de la învărtirea bilelor la tragerile la sorți UEFA până în vârful FIFA. Nu trebuie uitat însă amănuntul că forul mondial a ajuns în ultimul deceniu, după toate standardele, să fie considerată cea mai coruptă organizație mondială. E suficient să aruncăm o privire la țările gazdă care au primit din partea FIFA organizarea ultimelor ediții ale Cupei Mondiale. Rusia lui Putin, Qatar-ul ridicat pe un munte de morți în rândul muncitorilor și țara în care democrația e doar un concept abstract. America lui Trump, în cel mai controversat mandat al unui președinte american. Și urmează Arabia Saudită!

Parașutat de nicăieri în fruntea fotbalului românesc, Burleanu este printre puținii conducători de federații naționale care nu au dat în viața lor cu piciorul într-o minge de fotbal. Dincolo de discursurile sforăitoare despre sustenabilitate și predictibilitate, revoluția promisă de actualul șef de la Casa Fotbalului s-a dovedit un fâs chiar și după trei mandate. Iar totul servește ascensiunii fulminante a șefului în structurile FIFA și UEFA. Inclusiv numirea controversată a lui Kyros Vassaras în fruntea arbitrajului.

Sub oblăduirea corporatistă a lui Burleanu, ligile inferioare din România colcăie de rezultate aranjate pentru mafia pariurilor, arbitrajele conduse de grecul Vassaras sunt pe alocuri scandaloase, iar naționalele au scos arareori capul din mediocritate. Cele de tineret și juniori mai mult mulțumită copiiilor crescuți în diaspora, cea mare datorită conjuncturii. Un Iliescu reîncarnat care l-a întrecut în „abilități” cu mult pe Mircea Sandu, Burleanu a reușit performanța să îmbrace echipele naționale ale României în niște cârpe în care mai joacă reprezentative faimoase: Kenya, Zimbabwe, Honduras, Nicaragua sau Uzbekistan. În Europa, decât Bulgaria și Ucraina.

Privind la maniera de tristă amintire în care contracandidatul Ilie Drăgan a fost la un pas de evacuare cu ajutorul bodyguarzilor federali, dar și la reacția de faraon intangibil călare pe fotbalul românesc de la finalul Adunării Generale, merită să ne punem și noi aceeași întrebare ca fiica de șase ani a noului și vechiului boss de la Casa Fotbalului: „Cine este măscăriciul ăsta?”